© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
"Ceasul său nu a venit încă"[2006-03-31]Evanghelia: Ioan 7,1-2.10.25-30În timpul acela, Isus străbătea Galileea; el nu voia să meargă prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l omoare. Era aproape sărbătoarea iudeilor, numită a Corturilor. După ce au plecat rudele lui la sărbătoare, a plecat şi el, dar nu în văzul lumii, ci pe ascuns. Unii dintre locuitorii Ierusalimului ziceau: "Nu este el acela, pe care caută să-l omoare? Iată, vorbeşte pe faţă şi ei nu-i spun nimic! Or fi recunoscut cumva căpeteniile noastre că el este Mesia? Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă când va veni Mesia, nimeni nu va şti de unde este". Isus, învăţând poporul în templu, a strigat: "Da, mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la mine însumi, ci trimis de către cel care există cu adevărat şi pe care voi nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc, căci vin de la el şi el m-a trimis". Ei au voit atunci să-l aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe el, căci încă nu-i venise ceasul. Vechiul Testament: Înţelepciune 2,1.12-22 Cei care cugetă nedrept şi-au zis: "Să-i întindem o cursă celui drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte faptelor noastre; ne învinuieşte că încălcăm Legea lui Dumnezeu şi ne învinovăţeşte că stricăm datinile părinteşti. El pretinde că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte pe sine: Fiul lui Dumnezeu. El este pentru noi o condamnare a gândurilor noastre şi ne vine greu chiar şi numai să-l privim. Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi căile lui sunt cu totul altele. Înaintea lui suntem socotiţi ca nişte oameni de nimic şi se fereşte de căile noastre, ca de nişte murdării; el declară fericit sfârşitul celor drepţi şi se laudă că-l are pe Dumnezeu drept tată. Să vedem deci dacă cuvintele lui sunt adevărate; să urmărim ce i se va întâmpla şi vom şti care îi va fi sfârşitul. Căci dacă acest drept este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi îl va scoate din mâna duşmanilor săi. Să-l supunem la ocări şi la chinuri, ca să-i cunoaştem blândeţea şi să-i punem răbdarea la încercare. Să-l osândim la o moarte ruşinoasă, căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el". Acestea sunt gândurile lor, dar ei se înşeală; răutatea lor i-a orbit. Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, ei nu nădăjduiesc răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate îşi vor primi cununa. Meditaţie: Ce ne poate împiedica să facem voia lui Dumnezeu? Frica, în special frica de moarte, poate cu uşurinţă să ne înrobească curajul şi voinţa de a face ceea ce ştim că este bine. Isus s-a ciocnit de opoziţia unora şi de ameninţarea cu moartea: a răspuns cu hotărârea de a împlini voia Tatălui. Isus ştia că misiunea Sa, scopul Său în viaţă, îl conduc la sacrificiul şi suferinţa ce culminează cu moartea pe cruce. Dar acesta nu va fi sfârşitul. "Ceasul" Său va strivi înfrângerea cu victoria, condamnarea cu iertarea şi libertatea, şi moartea cu gloria şi viaţa veşnică. El a acceptat crucea de dragul nostru, pentru a ne răscumpăra din păcat şi pentru a restaura relaţia noastră cu Dumnezeu Tatăl. Sf. Augustin de Ippo spunea: "Domnul nostru are puterea de a-şi lua şi de a-şi da viaţa. Noi însă nu putem alege cât de mult să trăim, iar moartea vine la noi împotriva voinţei noastre. Cristos, murind, a învins deja moartea. Libertatea noastră în faţa morţii vine doar prin moartea Sa. Pentru a ne salva, Cristos nu are nevoie de noi. Dar noi fără El nu putem să facem nimic." Nimănui Isus nu îi poate fi indiferent. Ce a făcut şi a spus - semnele şi minunile Sale - a fost în numele lui Dumnezeu. Isus nu pretinde doar că este Mesia, Unsul lui Dumnezeu. El pretinde că are o relaţie unică cu Dumnezeu şi că îl cunoaşte aşa cum nu îl cunoaşte nimeni. Pentru evrei aceasta era blasfemie. Autorităţile religioase au făcut tot ce au putut pentru a-l opri pe Isus deoarece nu puteau să accepte pretenţiile Sale şi cererile ce le formula. Noi nu putem fi indiferenţi la pretenţiile lui Isus. Putem să fim cu El sau împotriva Lui. Nu există cale de mijloc. Putem să încercăm să îl modelăm pe Isus după ideile şi preferinţele noastre sau să îi permitem cuvântului Său să ne elibereze de propria ignoranţă, de mândria prostească şi de decepţie. Acceptăm oare tot ce a spus şi făcut Isus pentru noi cu credinţă şi recunoştinţă, sau cu suspiciune şi sfidare? Consecinţele sunt enorme, atât în această viaţă cât şi în cea viitoare. "Dumnezeule etern, care eşti lumina minţilor care Te cunosc, bucuria inimilor care Te iubesc şi tăria celor care Te slujesc; dă-ne nouă să Te cunoaştem, pentru a Te iubi cu adevărat, şi iubindu-te să îţi slujim deplin, în totală libertate." (Rugăciune a Sf. Augustin) Psalmul 33,17-18.19-20.21 şi 23 (R.: 19a) R.: Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită. Domnul îşi întoarce faţa împotriva celor răi, pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude şi-i scapă din orice strâmtorare. R. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi îi mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit. Multe încercări se abat peste cel drept, dar Domnul îl eliberează din toate. R. El are grijă de toate oasele celui drept, nici unul din ele nu va fi zdrobit. Domnul scapă sufletele robilor săi. Nu vor fi pedepsiţi cei ce se încred într-însul! R. © 2006 Don Schwager Sursa: www.profamilia.ro Contor Accesări: 913, Ultimul acces: 2026-10-08 12:42:08
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
